Managementul arta sau stiinta?
Pornind de la stimatul meu profesor, dl deac, as spune fara regret ca este o arta.
Analizand figura personalitatii lui nu pot sa nu observ tipologia de personaj romantic in care se incadreaza ca oul in coaja.
In primul rand are insusiri exceptionale precum:un handicap logopedic, un dialog vesnic incarcat de precipitatii
care i se preling in jos..spre barbie, o privire patrunzatoare...gesticulatia unor invataturi alese,precum si bunatatea sufleteasca.
In ceea ce priveste situatia in care isi manifesta acest caracter, acela de profesor model,desigur,
nu pot decat sa observ influenta deosebita pe care acesta o imprima studentilor sai..in
formarea unor variate si tot mai irecuperabile boli psihice(din cauza complexului
de inferioritate pe care-l trezeste in studentii sai care nu vor ajunge sa-l depaseasca).Tocmai din acest motiv, Deac,
seara inainte sa adorma varsa o lacrima.
Complexul omului de geniu care nu reuseste sa imprime cu aceasi intensitate, pasiunea lui studentilor.
Mai ca ma face si pe mine sa plang.
In urma acestei scurte prezentari(pt ca treb sa mai si invat cate ceva..si sa vomit) am demonstrat
ca Deac e un personaj romantic si managementul e o arta.
Pornind de la stimatul meu profesor, dl deac, as spune fara regret ca este o arta.
Analizand figura personalitatii lui nu pot sa nu observ tipologia de personaj romantic in care se incadreaza ca oul in coaja.
In primul rand are insusiri exceptionale precum:un handicap logopedic, un dialog vesnic incarcat de precipitatii
care i se preling in jos..spre barbie, o privire patrunzatoare...gesticulatia unor invataturi alese,precum si bunatatea sufleteasca.
In ceea ce priveste situatia in care isi manifesta acest caracter, acela de profesor model,desigur,
nu pot decat sa observ influenta deosebita pe care acesta o imprima studentilor sai..in
formarea unor variate si tot mai irecuperabile boli psihice(din cauza complexului
de inferioritate pe care-l trezeste in studentii sai care nu vor ajunge sa-l depaseasca).Tocmai din acest motiv, Deac,
seara inainte sa adorma varsa o lacrima.
Complexul omului de geniu care nu reuseste sa imprime cu aceasi intensitate, pasiunea lui studentilor.
Mai ca ma face si pe mine sa plang.
In urma acestei scurte prezentari(pt ca treb sa mai si invat cate ceva..si sa vomit) am demonstrat
ca Deac e un personaj romantic si managementul e o arta.
p.s. acum nu mi se mai pare asa grozava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu