vizita

absurdul nu este absurd..o vreme a sezut aici..statea in genunchi, facea plecaciuni in miscari ca ars de tigara si cerea in schimb toiagul in care abia te sprijini. i-am zis printre dintii lipsa ca de mult il asteptam...suficient cat sa o ia la goana.

mai tarziu a batut vantu si am cazut oricum.

un pui de postare

pentru ca mi-am uitat parola primului blog, mi-am facut unul nou.

uneori mai scriu, sau de fapt nu le scriu dar ma gandesc la ele..si apoi regret ca nu le-am salvat..ideile.

si...as putea inlocui offline messages catre prietenele mele cu niste postari pe teren fertil.

anyway..sper sa mai intru pe aici.