I've got life !

I got life, I've got laughs, I've got headaches,
and toothaches and bad times too like you.

I've got life
I've got my freedom
I've got life and I'm gonna keep it

Varza

I woke up very 80's today.

It all started with Bowie's China girl on my mind.. which was on the radio a few min later.

And then Abba crossed the mind inside my mind...and from there..well it got stuck there.

So..

Now, I report from Abba town, while I'm trying to make a soup out of weeds.. loboda.

It's alive !

In sfarsit pot sa ascult vinilurile.
Si partea frumoasa la ele e ca vin in portii potrivite, si ca la masina de scris, treb sa le intorci cand ajung la capat. [Asa mi-am dat seama cat am invatat la macro, sau de cand tot invat la macro.] Asa ca, cu Ravel, Debussy, Prokofiev, ceva Bach si Vivaldi mi-am uns azi masinaria, cronometrat orele si incurcat toate cablurile din casa... si curentat zdravan.

N-as mai adauga decat.. S-o 'nvarta tot asa !

Supa cu taitei... and chillax

Azi am facut o supa inecata in pastarnac. Adica grozava.

Am pus la fiert puiul, si apoi legumele, adica:

• ceapa,
• morcovul
• pastarnacul,
• si o guritza de ardei,

pentru ca in mare asta aveam in materie de legume, si pentru ca de astea aveam si pofta.

Apoi dupa ce au fiert le-am facut praf, de legume vorbesc, si le-am pus sare, piper si taitei.

Daca ar fi fost dupa mine as fi pozat-o in situatii cat mai delicate, insa sunt departe de ustensilele cu alura profesionala..si asa poze ieftine as fi putut face, insa..

n-are sens..cred

ce mai faceti? cum va simtiti?

bine?

foarte bine, foarte bine..

relaxati-va..

Hai cu instrumentalu'

Oi mai fi zis pe aici cat de mult imi plac astia de la Urma?

Nu de ajuns :D

Locul 85, vagon 2

Dincolo de apus, la marginea cotorului zilei, în adâncitura aia care trece de negrul portocaliu, apoi de negrul rubiniu sau rose, dupa caz, dacă te râcâie să priveşti pe sus, te izbeşti de negrul albastru. De fapt nu te izbeşte, ba chiar dimpotrivă, sentimentul e ăla de întindere nesfârşită ca atunci când te joci de-a v-aţi ascunselea şi te prinde noaptea. Brusc ai un spaţiu infinit la dispoziţie şi ca in pădurile lui Eliade, spaima sau teama e una dulceagă, placută şi se rezumă doar la a nu te inţepa sau zgâria..pt ca nu-i aşa, până la urmă, doar instinctul de supravieţuire în formă fizica(la supravieţuire mă refer) este singurul care întradevar există, restul fiind dezvoltate de noi inşine intr-un context mai mult sau mai puţin îndreptăţit sau necesar. Aşadar, o bună parte din temerile care ne savurează zi de zi sunt doar în mintea noastră pt că's crescute din standarde împletite tot de noi.

Ce-ar merge un joc de-a v-aţi ascunselea acum..oricand..



P.S. Porcaria asta am scris-o in drum spre ai mei cu genunghii aproape la gura, pt ca in fata mea un nebun isi tinea geanta de voiaj la picioare si vorbea in continuu. Mi-am pus castile si am mazgalit orice.

Soldat

Russian/ukrainian raggae or smth like that.
Really nice.

Some old fashioned Pop

De dimineata ascultam asta:

Apoi din una in alta am ajuns si aici

Cat despre Madonna..nu stiu ce m-a apucat :D

PAAAAARTY !!

Mega fericita sa descopar ca nu am vecini nici deasupra, nici sub.

Deci cu toata forta inainte !

Breathe..

Kiseleff

Ora 7:15 metrou Victoriei. ieşirea dinspre Kiseleff. paşi grăbiţi, apăsaţi adânc.

Traverseaza bulevardul, apoi printre porumbei şi ocazional şobolani, ieşi din cel mai tenebros pâlc de copăcei din tot orasul.

Ajusteaza pasul unui ritm mai alert. Işi încordeaza talpa. Îi alunecă balerinul. Şi până la urmă, de ce se grăbea? doar intra în 15 minute..hmm. Se aşează pe banca din faţa muzeului de Geologie şi priveşte cărămida roşie a celui de vis-a-vis. Încă e devreme, iar când fluxul de maşini prinde roşu la semafor, parcă se aud încă privighetori. Işi apucă rucsacul, se ridică cu un fior rece în picioare şi unul cald in piept.

Kiseleff-ul gol, grabeşte pasul şi traverseaza spre Heliade Radulescu..nu-şi aduce aminte cum a ajuns să lege şcoala asta de colectia "Biblioteca pt toţi" pândită de tatăl lui Vădastra din romanul lui Eliade.

Ca un ceas, hotărâtă merge înainte. Se prelinge pe buzele parcării alveolice, apoi se pierdu in parc. In gura parcului, gându-i aluneca la Marin Sorescu, nici de el nu mai ştie cum l-a legat fix de locul ăsta.

De aici de unde sta, fata nu se mai vedea. De obicei o aşteapta acolo, insă azi dintr-un motiv pe care nu şi-l aminteşte, a întarziat. Şi totuşi, ştiind-o ştiindu-se liberă şi numai a ei, cumva îl făcu să-şi muşte buza, pe care şi-o supse cu plăcere.

In parc, orice gând ar fi avut acum, seva ierbii proaspăt cosite o trimise la o noapte coaptă bine spre dimineaţă in care parcul asta ar putea fi numai al ei. Ca o noapte de sânziene, desculţa şi dansând numai ea, învartindu-şi rochia albă ca atunci când era mică şi ameţea..Someday.

Ieşind şi din labirintul ăsta, alunecă sigur pe lângă consulat, şi încet işi aminti că e elevă la liceu. Liceul ăsta în faţa căruia s-a trezit din vis. chiar acum.

O prinse din urmă.Se intoarse.

- Ce faci, B.? Neatza..se auzi dincolo de un zâmbet infinit. oglindit.