absurdul nu este absurd..o vreme a sezut aici..statea in genunchi, facea plecaciuni in miscari ca ars de tigara si cerea in schimb toiagul in care abia te sprijini. i-am zis printre dintii lipsa ca de mult il asteptam...suficient cat sa o ia la goana.
mai tarziu a batut vantu si am cazut oricum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu