Şi tot înainte cum mergea şoferul, fapt confirmat şi de stomacul meu, priveam din ce in ce mai magnetizată in geamul din dosul şoferului. Cu cât înaintam mai departe cu atât mă depărtam mai tare de "înainte". Senzaţia de despicare a drumului dintr-o zi obişnuită în două căi opuse: "unde ar trebui să fii, ce eşti acum" şi "unde ajungi de fapt, ce vei deveni instead".
Senzaţia e grozava. Cel mai accesibil happening.. pentru orice ochi deschis, of course.
Şi pentru că orice experienţă, revealed truth nu e gratis, ieşi din maşina asta a timpului pierdut cu o stare de greaţă şi buimăceală.
P.S. Exprimarea e ieftina şi poate n-am reuşit să o redau aşa cum am simţit-o, insă ideea mi se pare destul de bogată şi hrănitoare interpretărilor.
Chiar mă gândeam că ar ieşi un scurt-metraj bunuţ din treaba asta.
Text scris intr-o stare psihedelica. A nu fi luat in considerare decat ca un exercitiu de imaginatie realist-descriptiva sau realitate descriptiv-imaginativa sau descriere imaginativ-realista pe fond filosofic. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu