Kiseleff

Ora 7:15 metrou Victoriei. ieşirea dinspre Kiseleff. paşi grăbiţi, apăsaţi adânc.

Traverseaza bulevardul, apoi printre porumbei şi ocazional şobolani, ieşi din cel mai tenebros pâlc de copăcei din tot orasul.

Ajusteaza pasul unui ritm mai alert. Işi încordeaza talpa. Îi alunecă balerinul. Şi până la urmă, de ce se grăbea? doar intra în 15 minute..hmm. Se aşează pe banca din faţa muzeului de Geologie şi priveşte cărămida roşie a celui de vis-a-vis. Încă e devreme, iar când fluxul de maşini prinde roşu la semafor, parcă se aud încă privighetori. Işi apucă rucsacul, se ridică cu un fior rece în picioare şi unul cald in piept.

Kiseleff-ul gol, grabeşte pasul şi traverseaza spre Heliade Radulescu..nu-şi aduce aminte cum a ajuns să lege şcoala asta de colectia "Biblioteca pt toţi" pândită de tatăl lui Vădastra din romanul lui Eliade.

Ca un ceas, hotărâtă merge înainte. Se prelinge pe buzele parcării alveolice, apoi se pierdu in parc. In gura parcului, gându-i aluneca la Marin Sorescu, nici de el nu mai ştie cum l-a legat fix de locul ăsta.

De aici de unde sta, fata nu se mai vedea. De obicei o aşteapta acolo, insă azi dintr-un motiv pe care nu şi-l aminteşte, a întarziat. Şi totuşi, ştiind-o ştiindu-se liberă şi numai a ei, cumva îl făcu să-şi muşte buza, pe care şi-o supse cu plăcere.

In parc, orice gând ar fi avut acum, seva ierbii proaspăt cosite o trimise la o noapte coaptă bine spre dimineaţă in care parcul asta ar putea fi numai al ei. Ca o noapte de sânziene, desculţa şi dansând numai ea, învartindu-şi rochia albă ca atunci când era mică şi ameţea..Someday.

Ieşind şi din labirintul ăsta, alunecă sigur pe lângă consulat, şi încet işi aminti că e elevă la liceu. Liceul ăsta în faţa căruia s-a trezit din vis. chiar acum.

O prinse din urmă.Se intoarse.

- Ce faci, B.? Neatza..se auzi dincolo de un zâmbet infinit. oglindit.