My lovely soup

Azi am facut supa.
Indiferent daca te simti rau sau nu, supa e cel mai finut partener la masa. Si eu am vazut astazi ca pot sa-l am oricand vreau.
Galbuie sclipitoare, cu verde de andalusia si taietei pe care personal i-am mangaiat si le-am dat scop, morcovi imbibati in aroma dulce-lemnoasa, pastarnac pour ultra bon gout.
De azi stiu ca nu mai trebuie sa trag de mama sau vreo matusa acra sa aiba chef sa-mi faca supa daca ma simt rau.

E chiar foarte usor de facut.. acum ca am vazut, mi-e si rusine sa scriu "reteta"..dar e ceva de genu:

• -orice parte de pui sau orice animal.
• -morcovi cat mai multi
• -ceapa
• -patrunjel radacina
• -pastarnac
• -sare, piper
• -patrunjel verde.

Cam astea sunt elementele basic.
Am fiert carnea jumatate de ora sub presiune. Am adaugat apoi legumele pentru inca 10 min tot sub presiune.
Am scos capacul si am adaugat taieteii facuti de mine, sarea, piperul si patrunjelul verde.

Iar taieteii de casa nu sunt mare filosofie, si dintodeauna i-am preferat fata de galuste, anyway..
Am folosit o cana de faina, un ou si sare. Am amestecat, intins foaia subtire si taiat niste fasii mai mari, pliat si taiat cat mai ingust.

Pe drumuri

Well..ma gandeam aseara, dupa o zi de absolut nimic interesant, era intuneric, dar genu de intuneric care te invita sa nu-ti fie frica si sa mergi pe stradute,

sa simti mirosul de piatra uda amestecata cu tarana si flori. Din cand in cand mai latra cate un caine, dar pentru ca te simte ca-ti place tabloul asta, iti da pace.
Mi-ar fi placut sa fiu intr-un tren/masina/barca /bicicleta/anything in drum spre ceva foarte indepartat, eventual ceva care se departeaza pe masura ce inaintez..dar din cand in cand sa opresc, sa-mi arunc privirea in zare si poate sa respir lung.
Pe vreme de vesnic rasarit, cand intotdeauna sunt mai putini ochi..sa-mi dansez picioarele goale in nisip/iarba tunsa/pamant/piatra cubica. Sa-mi privesc piciorul cum se muleaza pe pietrele de forme diferite..sa mi se zbarleasca pielea pe gamba, iar pieptul sa mi fie plin de pure pleasure.

Un episod ca asta am trait la spargerea unei petreceri - petrecere unde nu ma simtisem nici pe jumatate eu; eram in drum spre casa.
Ne intelesesem sa mergem si sa ne intoarcem impreuna. La vremea aceea nu cunosteam definitia unei intalniri. Plecand de acasa fara informatia asta, la intoarcere n-am mai venit impreuna.
Petrecerea undeva in afara orasului. Drumul spre casa, o semi-aventura.
Anjunsesem in jur de 6 la gura orasului, am luat o masina care promitea sa ajunga in centru.
Calea 13 sept. la ora 6 dimineata inseamna un singur lucru: Rasarit de soare. Desi nu am gustat prea multe dulcegarii alcoolice, m-am exprimat foarte deschis la vazul rasaritului..M-am ridicat in picioare si ca un copil care vede o stea cazatoare, am stricat "rasare soarele!" Dupa cateva statii m-am despartit de fetele cu care plecasem. Am luat o alta masina pana la universitate..nu stiu ce masina era, as mai lua-o din cand in cand..a pupat Cismigiul pe Stirbei Voda, in momentul in care se ridica un fel de ceata din iarba. Mi s-a oprit inima in loc. Nu mai vazusem asta in Bucuresti niciodata.
Cobor in fata Universitatii, linistea inca apasa. La colt de strada, doar tigancile florarese isi aranjau taraba, stropeau strada cu apa. Ajung in statia mea de pe Carol, imi astept 66 intr-o linistea semi rece dar dulceaga. Vis-a vis, un bloc vechi, iar la ultimul etaj o terasa mare si plina de iedera si tot felul de verde. In umbra simti racoarea aia de roua, strada goala si o lumina inca pui.
Mi-a venit 66 si mi s-a rupt firul.
As fi putut ajunge mai devreme acasa, si poate n-as fi fost nici singura, dar sigur n-as fi vazut 13 sept inflorind, ceata din Cismigiu sau tigancile florarese care dimineata care au locul lor in frumos. Dar le-am vazut si o stiu mai bine decat ele.

Acum stiu ca orice drum am de facut, mergand singura, n-am sa-l gresesc niciodata..pentru ca am ochi pentru nevazut.

In the name of Oven.. I cook!

Am facut-o din nou. Nu ca britney spears, nu stiu ce a facut ea, dar eu am facut din nou Pizza.

Pentru ca mai facusem o data in viata mea, ma simteam deja un bucatar cu experienta bogata.

Chiar daca de asta data am incercat alt blat, in final chiar daca n-am spus-o, undeva in mine ceva a pocnit de placere :D

Pornind de la cealalta reteta, am simtit ca ar fi potrivite urmatoarele: chimen pt blat; cimbru si busuoic pt sosul de rosii..adica cimbrul e demential.. dumnezeiesc..cred ca m-am indragostit.Ma gandeam ca as putea sa fac un fel de lipii libaneze cu chimen si cimbru, si frecate cu sos de rosii, iar daca vreau sa continui, as putea sa rad niste branza/cascaval peste...in timp ce degustam, in cap imi explodau miile de posibilitati pe care le am daca am cimbru in buzunar.

Si de asta data am facut tot doua tavi. Prima, cu un blat ultra subtire si un pic mai crocanta.A doua-a a fost pufoasa, inflorita cu extra brazeturi. N-as putea alege, dar ca si fratii gemeni care nu pot iesi din cuptor in acelasi timp, my babies mi-au aratat diferenta intre 2,5 min in plus la cuptor.

Nu mai fac poze pentru ca mi-e lene, dar am poze cu accidentul la locul de munca..de unde am dedus ca o tigaie nu are niciodata coada destul de lunga.

Sunt doar un simplu miner..

Azi a devenit brusc cleaning day. Si e frig afara... asa ca simt ca e potrivita.

Long story sau cum se nasc experientele

Deci..Pornind de la o melodie, asta mai exact, am vrut sa vad filmul asta. dar ca eu
sa-l descarc, mai aveam nevoie de spatiu pe hard. Sa fac spatiu, m-am pus pe vazut ce aveam adunat. Jamie Oliver...Super. Si in acelasi pas alert( ca si relatarea mea de acum), Jamie ajunge la native americans, unde vad niste tortillas, si brusc in cap in plesneste o dorinta mai veche...sa fac lipii.Bun..caut reteta, o aplic..in timp ce le fac, imi mai plesneste o idee..Chimen..aduag. Cand le-am scos calde, le-am manjit cu niste usturoi si rosii.
La prima ora cand ma trezisem, facusem deja o super salata de vinete.
Gata..am fugit cat mai e painea calda.


P.S. Seara, cand am vazut ca mai ramasesera fix 4 lipii, am executat repede niste pulpe, salata de varza, cartofi, muraturi, si cu ajutorul maionezei si ketchup-ului si cel mai tare..al usturoiului, am rulat prima mea shaorma. N-am avut timp sa fac poza :D

Yes..that's it!

Baie-n mare

Astazi am ramas cu ochii in "tavan" si eram ultra inconjurata de palcuri de nori toti heading to east. Era cam cald, iar eu implicata in activitati agriculturale.
Si ma gandeam...ce-ar fi daca m-as arunca acolo sus sa fac o baie, iar cand obosesc, apuc unu din ei pana-mi trag respiratia..apoi mai fac o tura.
Dreamy..sugarish...I know, but it really felt like the thing to do in that exact moment.